Astazi este posibil sa fi mai aproape cu cineva de la mii de kilometri distanta decat cu cineva de langa tine. Colaborarea dintre biserici si persoane aflate in tari si chiar continente diferite a devenit posibila la un nivel de neinchipuit doar cu cativa ani in urma. Ramane datoria noastra sa folosim Internetul pentru ce este bun si bine.
Fiti siguri ca faceti din aceasta pagina una din "favoritele" dumneavoastra!
12 June 2007
Perspective
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Posts
6 comments:
Ca de obieci, nu va dezmintiti! Inca un spatiu de legatura.
Multa binecuvantare!
Mare drepatate aveti!
Eu sunt roman, locuiesc in Emiratele Arabe Unite,
merg la o biserica Baptista in Umm Al Quainn si am un pastor filipinez.
Scriu pt frati in SUA.
Ascult predici din alt continent.
Praise the Lord
Ciprian
Multumesc pentru un blog interesant
mul?umiri foarte interesant,
Imi pare bine ca v-am gasit. Vroiam doar sa va salut si sa va spun ca imi place ceea ce tocmai am citit
„Nu uita” Psalmul 103-2.
Iosif si Faraonul...
Psalmul 103-2.
Din nefericire uităm ce trebuie să reţinem, şi reţinem ce trebuie să uităm. Dacă Dumnezeu celor ce cred în Fiul Său le uită toate păcatele şi mai mult, există o aşa numită mare a iertării, unde sunt aruncate, iar pe malurile acestei mări se poate vedea de la distanţă inscripţia „pescuitul interzis”, noi de ce nu putem uita ce e rău ca să reţinem ce e bine?
Iosif a fost uitat doi ani de paharnicul faraonului şi dacă acesta nu visa un vis însemnat, în mod sigur era uitat definitiv. „Nu uita nici una in binefacerile Domnului”. Nu cred că Dumnezeu a cerut omului vreodată imposibilul, dacă Dânsul cere înseamnă că se poate.
Dumnezeu a spus poporului în Deuteronom 6, ca atunci când va mânca şi se va sătura să nu uite pe Domnul, dar proorocul Osea în cap. 13- 6 spune următoarele cuvinte: „Când au dat de păşune s-au săturat şi când s-au săturat inima li s-a umflat de mândrie şi M-au uitat”.
La prima mea călătorie în America din 11 septembrie 1998, Domnul Tufeanu Dan de o generozitate extraordinară, care mi-a făcut chemarea, m-a aşteptat la aeroport mi-a dat toate informaţiile posibile, m-a dus în Down-Town, centrul oraşului Chicago, pentru a mă plimba urmând să vină să mă ia la orele 17, dar a uitat având atâtea probleme de rezolvat. Nu aveam telefon, nu aveam agenda, nu puteam decât să mă rog şi după două ore a venit. Îmi lăsase 20 de dolari ca să mănânc, dar numai doi am dat pe mâncare iar unul l-am dat unui orb negru care la colţul unei Biserici striga de se auzea de la distanţă “I am blind!” - „Sunt orb!”.
Nimeni să nu ajungă însă uitat pentru eternitate, căci aceasta este soarta celor ce uită pe Domnul.
David a trecut pe drumul acesta al uitării acelora cărora le-a făcut mult bine zicând în Ps. 31-12: „Uitat de inimi ca un mort”. Acum uitarea e la modă deoarece cine uită pe Domnul, în mod sigur vor uita orice recunoştinţă faţă de părinţi sau binefăcători.
http://meditatii-crestine.blogspot.com/
Post a Comment